Incepand de astazi, saptamanal, vom avea cate un concurs pentru cititorii nostri cei mai fideli, la care vom da ca premii diverse gadgeturi utile in viata de zi cu zi: boxe portabile, baterii externe, casti sau alte gadgeturi care cu siguranta va vor incanta.
Saptamana aceasta ne-am gandit sa va oferim un gadget mic, dar foarte util atunci cand nu stii unde ti-ai pus cheile sau portofelul. Se numeste Stick’n’find si despre el am scris detaliat in urma cu cateva saptamani. De asemenea, cred ca este foarte util sa ai un astfel de tag in portofel, iar telefonul sa te anunte cand acesta se indeparteaza de tine.
Ce trebuie sa faci pentru a castiga acest premiu?
1. Sa ne lasi un comentariu, prin care sa ne spui despre unul din momentele in care ti-ai pierdut cheile sau portofelul si cum l-ai gasit in lipsa unui asemenea gadget.
2. Sa fii abonat prin e-mail la stirile noastre pe care le difuzam zilnic pe blog, daca nu esti deja abonat, o poti face introducandu-ti adresa de e-mail in coltul din dreapta sus si confirmand dupa aceea ca adresa de e-mail, cu care te-ai inscris, este valida. Primesti un e-mail pe adresa respectiva cu un link de confirmare.
Cel mai interesant comentariu se alege cu premiul din poza de mai sus.
Concursul se desfasoara pe o perioada de o saptamana, mai precis Luni – Sambata, iar Duminica anuntam castigatorul printr-un update la acest articol.
In caz ca doriti sa va cumparati un asemenea gadget, il gasiti la Quickmobile (click pe link) la pretul de 119 lei.
UPDATE [30.11.2014]: Castigatorul concursului este… Goleanu Anisoara. Ne-a impresionat, dar si amuzat metoda ei total nestiintifica de a-si gasi obiectele pierdute si speram ca pe viitor sa nu mai aiba nevoie de un pahar intors invers, cand tehnologia ne poate ajuta in ziua de azi sa gasim lucrurile mult mai usor.
19 comentarii
Cel mai jenant moment pentru mine a fost atunci cand eram cu prietena mea si ne pregateam sa plecam sa luam masa in oras si parintii ei erau cu ochii pe mine si de panicat ce eram am uitat cheiile in incuietoarea de la portbagaj. Bineinteles ca am inceput sa luam toata casa la puricat pana cand fratele ei le-a gasit unde le-am lasat, fara sa vrea, cand un amic l-a chemat pana la poarta.
mi-am pierdut telu si cheile de la masina in cand veneam de la Oktoberfest , nu le-am mai gasit , binefacatorul taximetrist a inchis telu’ :)) . Voiam cartela si cheile doar… niste pelicani…
Salutare! In urma cu un an am fost la niste prieteni in vizita in Rm Sarat iar la plecare, verificarea devenita obisnuinta „telefon, portofel, chei” a dat eroare! Nu-mi gaseam portofelul. „Ei… cred ca l-am uitat in masina” (inca mai fac asta 🙁 ) mi-am zis dar surpriza: nu era! Am gasit totusi pe bord o bucata de hartie „Du-te la politie sa iti iei portofelulu” – da pe bord (masina era Dacia 1300). Am fost la sectia de politie din oras si cei de acolo mi-au dat portofelul. Ce se intamplase: cand am coborat din masina, a coborat si portofelul dar el a ramas langa masina. O patrula de politie a trecut pe acolo, mi l-a gasit si mi-a lasat bilet pe bord (mi-au spus ca se gandisera sa il lase in stergator dar era posibil sa nu il gasesc). Nu va spun ce emotii am avut si deja ma gandeam pe unde trebuie sa alerg pentru noile acte… CI, permis, talon, carduri, asigurare, rovigneta, s.a. La cum ma stiu, experiente de genul asta voi mai avea, ca atunci can am nevoie de portofel si vreau sa plec in graba, parca intra in pamant!
cel mai jenant moment a fost in urma cu cativa ani buni in urma cand am venit din armata am ajuns acasa si mi-am luat bicicleta si am plecat de deal sa vad panorama Brasovului , iar facanduse tarziu am hotarat sa cobor pe bicicleta sparand ca voi ajunge acasa mai repede. Ajuns acasa mi-am dat seama ca nu am cheile sa imi bag bicicleta iin beci si inclusiv sa intru in casa. A trebuit sa imi astept tatal sa vina acasa de la sch. 2 pe la 23:30 si sa intru in casa . Iar a dua zi sa refac traseul in cautarea cheilorcare intrasera in pamant.intr-un final au fost gasite si mi-a revenit inima la loc.
Eu va spun fix ceea ce am patit eu acum vreo luna si ceva.. Si sa incep cu inceputul, muncesc in ture, 24 cu 48, si dupa tura de 24 fiind evident „rupt in gura” de oboseala.. am plecat de la munca, cu ocazie.. ca sa fac economie, zic.. ca de benzina/motorina in ziua de azi.. sunt relativ scumpe. Am facut cu mana, a oprit o masina, un necunoscut, am vorbit despre conditii, munca, viata.. etc.. in cele 10 minute cate am mers de la munca spre casa.. Cand ma urcasem insa.. am auzit un parait.. sa zic asa, dar n-am bagat in seama, crezand ca este vorba de ceva ce aveam in geanta de munca. Cand am ajuns la destinatie, m-am dat jos din masina normal, i-am urat o zi buna omului, totul cu bun simt.. Mai stau 10 minute cu cineva la poarta de vorba, masina de ocazie, plecase deja.. Cand, deodata, din instinct ma controlez la buzunare, pun mana pe buzunarul de la spate, mare mi-a fost frica si totodata mirarea, aveam buzunarul de la spate rupt. Panica mare, unde mi-e portofelul, suna pe colegu’ pune-l sa se uite prin parcare, am zis, gata, asta a fost.. l-am pierdut la om in masina. Am tinut minte cateva detalii de mi le zise el, despre familie, etc.. dar evident, puteau fi si „abureli”. Am zis, hai sa-l astept dupa-amiaza, cand trebuia sa iasa de la munca, poate-l vad cand vine. Nevoie mare, ca n-a trecut pe acolo.. a 2-a zi, dis de dimieata, m-am dus pe la banci sa-mi inchid cardurile, sa dau buletinul pierdut.. cat despre 100 de lei care-i aveam in portofel, aia era… Am luat cardurile noi, nu erau bani pe minus pe carduri, deci era totusi in grafic, unde mai pui ca trebuia sa iau si salariul zilele alea.. In acea perioada, asteptam la munca, pana tarziu, cand stiam ca trebuia sa treaca el, dar nimic. La un moment, dupa alte cateva zile.. aud masina in poarta, ghiciti cine era.. „soferul de ocazie” care-mi aducea portofelul intact, cu tot cu acte, si bani.. pana si monedele care le aveam in portofel erau, scuzandu-se ca nu a putut trece mai devreme sa-mi lase actele, pentru ca fusese plecat in concediu. Concluzia mai rar oameni ca acesta.
O spaima tampita am tras-o cand copilul ne-a spus ca nu-si gaseste cheile de la casa. Nici nu fusesem de acord sa-i lasam cheile pe mana, stiindu-l tare zapacit si uituc. Bineinteles, inevitabilul s-a produs, timp de o saptamana le-am tot cautat si, cand am vrut sa ne lasam pagubasi si intentionam sa schimbam yala sau usa cu totul, cheile au aparut in gura unuia dintre catei. Ce se intamplase? Cheile aveau atarnate pe za si un mic mutunache de plus care a atras atentia cainelui. Timp de o saptamana, catelul si-a facut de cap cu acea mica jucarioara de plus si tot el le-a adus de acolo de unde le ascunsese… Bineinteles, jucarioara de plus facuta prastie. Dar asa-i intr-o casa cu 2 catei hoti 🙂 Avand un astfel de gadget, cu siguranta le-as fi gasit rapid pentru ca ar fi piuit, probabil, de sub pat sau unde au fost ascunse!
Cea mai hazlie poveste a fost cand impreuna cu sotul iesim din masina (se intampla undeva acum vreo 7-8 ani), inchide masina de la butonul din usa, apoi observam ca masina inca functiona. Aveam un VW Golf 2 si portbagajul nu era inchis.
Se catara sotul in masina prin portbagaj, eu il tineam de picioare, vine un politist sa ne intrebe ce mai facem, noi ii spunem fara sa vedem ca este politist: incercam sa intram in masina, nu se vede? Sunt cheile inauntru…
Povestea are un happy-end, actele erau in masina si nu prea am avut multe explicatii de dat.
am iesit cu o amica in oras … toate bune si frumoase pana cand, amandoi beti morti ne-am pierdut in taxi pe rand eu portofelul vrand sa platesc cursa si ea telefonul mobil! Mare i-a fost mirarea cand a 2-a zis fiind contactata de catre taximentrist acesta i-a restituit telefonul (cel fara taste) :))) iar de mine n-a pomenit nimic! :))) probabil in sinea sa alt client s-o fi pricopsit cu cateva date si cativa leuti, oricum in fond si la urma urmei gestul conteaza :0
Mereu uit unde imi pun lucrurile, fiindca incerc sa fac multe lucruri in acelasi timp.Cand pierd ceva, cum ar fi cheile de la boxa,pun un pahar cu gura in jos pe masa. Imediat imi aduc aminte unde le-am pus!Nu stiu cum functioneaza „paharul”, nu cred in minuni dar problema se rezolva imediat si bine.Cred ca „paharul” este o continuare secreta a memoriei mele, un fel de telepatie sau doar o iluzie.Cert e ,ca gasesc repede ceea ce caut.Posibil sa fiu eu desteapta foc si sa-mi amintesc repede ceea ce-am pierdut! Varianta asta chiar ca-mi place!
Intr-o preafrumoasa seara de iarna anului 2008 ma intorc (dupa un aprig training de vanzari de 3 zile taman la Varatec,eu fiind din Gura Humorului)lejer beato-obosit-stors acasa.Toate bune si frumoase,incerc sa nu bag in seama zbieratele si istericalele celei de-a treia neveste din dotare(lucrez in asigurari,rata divortului e peste 80%)si ,ca un sot iubitor,beau o palinca si ma bag la somn(noroc ca am mai multe camere).pe la aproape doua suna pe rand ambele telefoane,telefon de la societatea de paza si de la Politie ca e un eveniment(efractie)in desfasurare la sediul agentiei baciuite de mine.Tras treningul peste izmene,chemat taxi(eu eram cozonac,cine sa conduca?)si da-i viteza la sediu.Afara ningea frumos.Trei organe se invarteau pe acolo,intram,nimic,o fi tras un soarece un part.Dupa pomenirea tuturor celor sfinte si cate o juma de halba din conservele de fructe(cred ca era afinata)ce le aveam la protocol,dau afara pe stimabilii domni,incui si chem taxiul.Ajung acasa mai flenduri decat am plecat,dau sa descui poarta,constat ca n-am cu ce(nu rade,ma refer la chei).Telefon la taximetrist,puricat masina,dus inapoi la sediu,cautat,injurat,n-am gasit nimic.Dau telefon acasa din fata geamului,ma schiorlai la iubita mea sotioaramdupa o juma de ora si-o facut pomana si mi-a deschis.M-am racordat la ibricul cu cafea si am asteptat sa se cracaneze de ziua,sa pot trezi un coleg sau secretara si sa am acces in birouri.De la sapte pana la pe la opt am tras la zapada din fata intrarii blocului.pe la 10,dupa ce cumparasem butuce de yala noi(si pentru acasa)ma suna un vecin si-mi zice ca a dat peste cheile mele la vreo doi metri de poarta mea.De fericire am plecat pe teren cu doi colegi,tot un taximetrist ne-a livrat pe la casele noastre cand incepeau cocosii sa zbiere.
Cel mai jenant moment a fost cand eram in vizita la soacra mea si mi-am asezat poseta cu chei portofel etc tot ce are o doamna in poseta am asezat poseta nu pe capacul de la fantana ci direct in fantana bineinteles ca socrul meu sa chinuit saracu un pik dar mia salvat poseta cu lucrusoare inclusiv cheile
Momente au fost, dar de gasit le-am gasit dupa cautari disperate 🙂
Am pierdut cheile de la casa in iarba asta vara,le-am gasit cu ajutorul unui magnet atasat de un bat dupa o cautare de 3 ore…
Buna ziua! Mi-am pierdut cheile de la usa de la intrare dupa ce am intrat in casa. Le-a cautat pana nu am mai putut si apoi m-am culcat. Cand a venit mama de la serviciu a gasit cheia. Ghiciti unde era? In usa, era cheia de la apartamennt. Am avut un mare noroc ca nu le-a luat cineva si am avut norocul ca nu le-a luat cineva si sa ma incuie in casa. Putea sa le ia si sa revina. M-am speriat foarte tare de intamplarea petrecuta si am fost mult mai atenta de atunci cu cheile.Tot timpul uit cateceva unde am pus lucrul respectiv. Cand ma aflu in cautarea lui, cum a fost cu cheile incerc sa refac traseul care l-am facut inainte de a le pierde. Incerc sa imi aduc aminte ce lucruri am facut inainte de a le pierde. Si caut lucrul pierdut in vecinatatea altor lucruri cu care am umblat inainte de a il pierde. Telefonul daca il uit pe undeva prin casa, sun de pe alt telefon si il gasesc. Acest lucru este posibil daca este incarcat. Daca este descarcata bateria imi este mai greu sa il gasesc.Of, of batranetea asta!!
eu am pierdut cheile in timpl zilei vara cand strangeam fanul pe camp, au durat 2-3 ore pana le am gasit: le-am cautat acasa, am parcurs tot traseul de acasa pana la camp de 2 ori, am luat campul l-a cautat de cateva ori, am greblat tot locul crezand ca daca sunt pe jos se iau in grebla, am cautat sub fanul deja strans si degeaba. pana la urma le-am gasit la inceputul locului sub cateva fire de fan intr-o mica denivelare. 🙂
le-am uitat la casa la un supermarket si le-am gasit
Eu mi-am pierdut cheile de la masina acum 3 ani la balci pe 15 aug(Sf Maria) cand m-am distrat in „lanturi”, m-au invartit pana am ametit si mi-au sarit din buzunar iar cand am ajuns la masina mi-am dat seama ca nu le mai am. M-am intors acolo si cautale si cautale pana m-am plictisit, cred ca peste o ora si m-am lasat pagubas. Am sunat un prieten pe care l-am trimis la mine acasa, maicamea i-a dat cheile de rezerva, mi le-a adus si gata. Apoi peste o saptamana ma trezesc cu politia la usa, ce credeti? Mi-au adus cheile! Sa va explic cum: la chei aveam un breloc pe care am gravat, la Costinesti, numarul de inmatriculare al masini si cel care le-a gasit le-a dat unui politist care asigura ordinea publica acolo, apoi la sediu m-au cautat in baza de date pentru ca este comuna cu cea de la asigurari si asa mi-a gasit adresaaa. Atunci eram suparat rau cand le-am pierdut dar acum mi se pare amuzant, nu mai zic ca puteam sa raman si fara masina daca cel care le gasea imi vedea masina prin oras cu acelasi nr de inmatriculare dupa breloc :))
Acum 3 ani mi-am pierdut portofelul prin parc. Am realizat ca nu-l mai am abia dupa cateva ore… degeaba am revenit sa-l caut prin parc, portofelul disparuse. L-am primit la secretariatul facultatii dupa 2 zile (cineva l-a lasat acolo pentru ca in portofel aveam si legitimatia de student), cu toate actele dar fara bani
Uraaaa!Am castigat! A pierde si-a uita nu sunt niste verbe tocmai placute dar, pentru mine, doar de data asta, sunt super! Multumesc frumos! Am dat mesaj privat.
Comentariile sunt inchise.