Lasand tehnologia avansata la o parte si analizand lucrurile marunte din vietile noastre care ne sunt de folos in fiecare zi, ne dam seama cat de mult am evoluat din punct de vedere a utilitatii lucrurilor. In zilele noastre, acul de siguranta reprezinta un lucru obisnuit, la fel si aparatul de ras clasic si ceasul de mana. Toate aceste elemente fac parte din viata noastra si ne folosim de ele de cate ori avem nevoie, fara sa constientizam vreodata cat de mult timp a trecut de cand au fost concepute si ce impact au avut asupra oamenilor atunci cand au fost prezentate pentru prima data.
In zilele noastre, oamenii pun accentul mai mult pe tehnologie, pun accentul pe ceasuri de sute sau mii de euro care sa le satisfaca nevoile, telefoane extrem de inteligente capabile sa duca orice informatie si multe alte astfel de device-uri. Trebuie sa ne amintim si de momentele in care aceste tehnologii inca nu erau existente, cand nimeni nu banuia ca un simplu terminal mobil va fi capabil sa duca si sa ofere o experienta la fel de buna precum cea de pe un calculator.
Acum sute de ani, cele trei elemente care ne fac viata mai usoara, aparatul de ras, ceasul de mana si acul de siguranta, nu existau. Datorita evolutiei industriei, astazi oricine isi poate permite sa aiba aceste obiecte, la preturi foarte mici.
Acul de siguranta a fost pentru prima data prezentat in Antichitate, cand grecii foloseau un obiect asemanator, denumit si fibula cu ajutorul caruia prindeau togile pe umeri.
Aparatul de ras clasic isi are originile inca dinaintea Epocii de Bronz, era singurul astfel de aparat de succes din acea epoca. In conceperea lui s-au utilizat o gramada de materiale, printre care si dintii de rechin, rocile, scoicile s.a.m.d.
Ceasul de mana in zilele noastre reprezinta una dintre cele mai inteligente inventii create vreodata de omenire. Pana in secolul al XVI-lea oamenii isi dadeau seama de ora folosindu-se de soare, de ceasurile enorm de mari agatate de cladiri care nu ofereau intotdeauna ora exacta. Primul ceas de mana a fost creat in anul 1504 de catre Peter Henlei, insa eficienta pe care o putea oferi era extrem de scazuta.
