Procesul de executare a unei funcţii se numeşte utilizarea, apelarea sau invocarea funcţiei. Pentru a folosi o funcţie, se scrie numele funcţiei, urmat de o pereche de paranteze.
De exemplu, funcţia rand(), care generează un număr întreg aleator, poate fi apelată astfel: rand();
Majoritatea functiilor preiau argumente, reprezentând valori, de intrare care influenţează operarea şi rezultatul funcţiei. Pentru a specifica argumente, acestea se inserează între paranteze; dacă specificaţi mai mult de un argument, fiecare argument trebuie separat de vecinul său prin intermediul unei virgule. Argumentul unei funcţii poate fi o valoare literală, o variabilă sau o expresie.
Unele funcţii PHP au argumente opţionale, care pot fi specificate sau omise, în conformitate cu intenţiile dumneavoastră.
Când se produce o eroare în timpul execuţiei unei funcţii, PHP generează mesaje de eroare. Uneori, asemenea mesaje de eroare sunt nedorite. În acest caz, puteţi suprima generarea mesajelor de eroare prin prefixarea numelui funcţiei invocate cu ajutorul caracterului @. De exemplu, pentru a suprima mesajele de eroare care pot apărea în timpul execuţiei funcţiei f ( ), se apelează funcţia astfel: Y = @f(x);
Definirea unei funcţii
În afară de a utiliza funcţiile din biblioteca de funcţii a limbajului PHP, se pot defini şi folosi propriile funcţii. Pentru a defini o funcţie, respectaţi modelul următor:
function nume_functie(nume_argument)
{
// corpul funcţiei
} În cadrul modelului, nume_functie este numele funcţiei, iar nume_argument este numele argumentului funcţiei, în PHP, numele funcţiilor nu prezintă sensibilitate la diferenţa între majuscule şi minuscule; ca atare, f () şi F() reprezintă referiri la aceeaşi funcţie. Cuvântul cheie function, numele funcţiei şi lista cu argumente alcătuiesc antetul funcţiei. Termenul de corp al funcţiei se referă la instrucţiunile incluse între acolade care urmează după antetul funcţiei. Instrucţiunile din corpul funcţiei sunt executate atunci când funcţia este apelată.
function calculeaza_arie($inaltime,$latime)
{
return $inaltime * $latime;
} Lista cu argumente a funcţiei calculeaza_arie include argumentele $latime şi $inaltime. Corpul funcţiei este alcătuit dintr-o singură instrucţiune; cu toate acestea, corpul unei funcţii poate conţine un număr arbitrar de instrucţiuni. Dacă doriţi ca o funcţie să returneze o valoare, trebuie să determinaţi funcţia să execute o instrucţiune return care furnizează valoarea respectivă. Instrucţiunea return determină sistarea executării funcţiei; nu este necesar ca aceasta să fie ultima instrucţiune fizică din corpul funcţiei. Dacă definiţi o funcţie care nu are nici o instrucţiune return, funcţia va returna valoarea specială NULL.
Apelarea unei funcţii definite de utilizator
O funcţie definită de utilizator poate fi apelată în acelaşi mod ca o funcţie incorporată. De exemplu, iată o instrucţiune care apelează funcţia calculeaza_arie:
$arie = calculeaza_arie(2,4);
Utilizarea fisierelor incluse
Funcţiile PHP vă permit să obţineţi accesul la programe PHP scrise anterior, create de dumneavoastră sau de către un alt programator în limbajul PHP. Un alt mecanism care vă permite să obţineţi accesul la programele scrise anterior îl constituie instrucţiunea require, care are următoarea formă:
require(nume_fisier);
Argumentul nume_fisier are forma unui şir, deci o instrucţiune require caracteristică poate avea următorul aspect:
require("fisierul.inc"); Când este încărcat un script PHP care conţine o instrucţiune require, conţinutul fişierului specificat – cunoscut sub numele de fişier de includere – este inserat în script, înlocuind instrucţiunea require.
