Tocmai in urma cu cateva zile zile cand discutam despre durata de viata a bateriilor smarthone-urilor, spuneam ca nu e cazul sa ne asteptam la vreun salt masiv in ceea ce priveste tehnologia legata de bateriile din electronicele noastre. Astazi nu imi retrag cuvintele acelea dar va pot spune ca am niste vesti potential bune din acelasi domeniu.
Fie ca privim sulful ca fiind un produs secundar sau un deseu rezultat din procesul de rafinare a petrolului si al combustiei carbunelui, ceea ce este clar este ca majoritatea sulfului rezultat este utilizat. Acesta intra in productia de acid sulfuric – v-ati mira de cat acid sulfuric e nevoie pe planeta noastra – ingrasaminte chimice precum si alte chimicale. Cu toate acestea, cantitati apreciabile de sulf neutilizat raman acumulate in hale a caror intretinere este costisitoare – din cauza necesitatii de a neutraliza scurgerile acide.
Cercetatori de la Universitatea din Arizona au stat sa se gandeasca ce sa faca cu tot acest sulf in plus, si sunt de parere ca ar putea fi utilizat intr-o zi pentru a face polimeri cu niste caracteristici foarte interesante si utile. Acest nou material, acest nou polimer – dupa spusele cercetatorlilor – poate duce la o noua generatie de baterii mai usoare si mai eficiente pe baza de litiu-sulf.
Conform calculelor co-autorului Jared Griebel, la fiecare aproximativ 72 litri de benzina se produc 230 grame de sulf. Din cele 60 de milioane de tone de sulf produse anual, 7 milioane raman neutilizate.
Constient de aceasta cantitate imensa de sulf care sta degeaba – ba mai mult, care costa bani pentru a fi intretinuta – cercetatorul principal, chimistul Jeffrey Pyun a inceput sa priveasca problema din alt unghi, gandindu-se daca sulful ar putea fi folosit pentru un tip nou de baterie, o baterie litiu-sulf – Li-S.
Unghiul din care a atacat acesta problema a fost sa utilizeze sulf lichid pentru a face un polimer modelabil. Aceasta abordare nu a prea fost luata in considerare deoarece sulful nu este cunoscut sa formeze lanturi de polimeri foarte usor.
Totusi, cercetatorii au identificat peste 20 de substante capabile de a polimeriza sulful, si s-au apucat sa le testeze pe rand, dizolvandu-le in sulf lichid. Reiese ca prima substanta testata, comonomeri divilinic stirenici, este de departe cea mai buna dintre cele 20. A fost necesara doar o cantitate relativ mica din acest aditiv chimic pentru obtinerea polimerului, ceea ce i-a facut pe cercetatori sa numeasca procesul ‘vulcanizare inversa‘ – deoarece vulcanizarea traditionala implica utilziarea unei cantitati mici de sulf pentru a spori rezistenta cauciucului. Dupa aceea, noul material a fost printat litografic pentru a crea folii de material.
Conform raportului cercetatorilor, polimerul de sulf a dovedit proprietati electrochimice comparabile cu cele ale sulfului elementar, cu o capacitate specifica de 823mAh/g dupa 100 de incarcari si descarcari, dar cu beneficiile de a fi usor solubil si fuzibil – spre deosebire de sulful elementar. Capacitatea specifica inregistrata se considera a fi cea mai inalta pentru un material polimeric.
Cu toate acestea, nu vorbim despre un salt in tehnologia de baterii, ci mai mult de o posibilitate ca acest material sa duca la dezvoltarea unei clase noi de baterii in viitor. Cercetatorii mai sugereaza ca noul material ar putea fi folosit in domeniul optic.
Comentariile sunt inchise.